E-learning sau modelul tradițional de învățare?

 Educația elevilor din instituțiile preuniversitare a fost mereu considerată ineficientă sau a creat dezbateri în legătură cu sistemul de învățământ care este mereu o dificultate decizională pentru Ministerul Educației. Una dintre aceste dificultăți din prezent este într-adevăr E-learning-ul sau școala online. În opinia mea, E-learning-ul a cauzat multe probleme de înțelegere, predare și desigur, acomodare. Mai ales în contextul pandemic actual, unde masurile de siguranță sunt necesare, școala online pare ca o alternativă bună. Ești acasă, in propriul tău comfort, protejat de virus și cu procesul tău de invățare continuând ca și cum totul este normal. Pare... o metodă bună, nu?

 Nu în opinia mea. Modelul tradițional de învățare este evident mai bun, și cred ca majoritatea simte la fel fără să se gandească exact de ce, ceea ce spune multe. În primul rând, e probabil schimbarea și acomodarea la un stil nou. Profesorii și elevii au stat toata viața lor într-o banca și asa am numit noi „sistemul de învățământ” iar acum, suntem obligați să ne adaptăm la niște aplicații de care nici nu auzisem inainte să inceapă pandemia. Evident că va fi greu să-ți schimbi regimul, iar totul incepe să fie cât mai problematic când vezi cum se desfășoară orele.

  Să fim sinceri. E ușor să intri pe Meet, lași telefonul, te pui în pat și dormi. Nu pot să dau vina pe profesori sau pe sistem de data asta, elevii nu iși dau silința să invețe. Fizic, erai obligat să fii atent, pentru ca nu puteai să faci altceva la școala. Nu poți să ignori profesorul 7 ore pe zi, deci vrei nu vrei, tot învățai ceva. Dar, dacă incerci să fii elevul model pe care îl vor toți, o să te intalnești cu probleme de server, de conexiune, de audio/video sau nici măcar atât. Unii elevi nici în acest impas nu ajung pentru că nu au bani de un laptop, servicii de internet și un microfon decent. Pandemia le-a interzis accesul la educație, care era oricum destul de limitat, iar statul nu alocă un buget pentru ei să le acorde aceste necesități. Până când se termină coșmarul în care trăim toți, ei nu vor învăța, chiar daca își doresc.

 E-learning-ul este dezvoltat minimal, are multe funcții ineficiente și așteptări prea mari pentru ceea ce e exact. Metoda tradițională clar rezolvă multe dintre aceste defecte și este mult mai efectiv, dar aduce altele specifice ei precum inabilitatea de a actualiza stilul de predare și programele școlare intemeiate acum mulți ani. Societatea se schimbă, elevii se schimbă, tehnologia se schimbă dar școala a rămas la fel, și eu cred că asta e cea mai mare problemă a acestei metode.

Totuși, simt că soluția este undeva la mijloc. Fiecare cale de învățământ este oarecum specială și are avantajele ei, dar cea mai bună este fără îndoială metoda tradițională care dacă „ar învăța” puțin de la E-learning, ar tinde la perfecțiune.